THEODOR CODREANU: „PROTOCRONISMUL“

Februarie 6, 2008
Teoria protocronistă a lui Edgar Papu a apărut pe fondul conştiinţei sfâşiate româneşti, pe fundalul dedublării fiinţei româneşti între propria arheitate şi construcţia mutantă a sistemului comunist. Toate judecăţile care s-au emis împotriva protocronismului au mutat accentul de pe arheu pe mutant, adică de pe naţionalismul organic pe naţionalismul-kitsch construit de aşa-numitul patriotism socialist şi de megalomania lui Nicolae Ceauşescu. Reducţia naţionalismului organic la naţionalismul-kitsch are intenţionalitatea făţişă de a nimici însăşi ideea de naţionalism, adică o misiune ideologică imposibilă, străină oricărei fiinţări civilizaţionale. Problema-cheie, aşadar, e de a dovedi dacă protocronismul e un simplu produs al ideii de naţiune socialistă. Dacă e aşa, atunci combaterea conceptului este întru-totul legitimă şi orice discuţie devine caducă. Numai că rămâne un semn de întrebare: adversarii protocronismului nu au luat apărarea naţionalismului organic, ci au pus eşecul „adevăratului comunism” pe seama „naţional-comunismului”! Această teză a fost dezvoltată mai întâi în rândul stângii neotroţkiste din America şi din Franţa, de unde a fost importată, apoi, în România, ca armă ideologică a disidenţei moştenitoare a doctrinei revoluţiei mondiale. >>>Theodor Codreanu >>>
Anunțuri

IDEI ERETICE: „Ce este protocronismul?”

Septembrie 22, 2007

Recent, un „raport“ alcătuit de o „comisie“ numită de către reprezentanţii statului român s-a exprimat în teme de istorie recentă, combătând ideea culturală a „ protocronismului“ şi pe unii din reprezentanţii acestuia. Dincolo de noutatea absolută de a se scrie istoria prin intermediul unor „comisii oficiale“ şi a se adopta concluziile acestora ca documente oficiale de stat, devin evidente nu doar caracterul improvizat ci şi sensul acestui tip de document. El trebuie aşezat la locul lui prin denunţarea ignoranţei agresive care l-a făcut posibil.
ARTICOL DE DICŢIONAR:
Protocronismul este o idee culturală apărută cu această denumire în a doua jumătate a anilor 70 din secolul XX, în România; ea relua însă o tradiţie de afirmare a capacităţii creatoare locale care se manifestase la români dar şi la multe alte naţiuni şi a continuat să se manifeste până astăzi, fiind proprie culturilor ce îşi caută şi îşi reclamă dreptul la identitate. Aproape fiecare istorie naţională cunoaşte asemenea idei culturale care, uneori, pot lua forma unui curent cultural sau a unei mişcări. Noţiuni înrudite (caută): „indigenism“, „costumbrism“ , „creolism“, „sarmatism“, „negritudine“, „realism magic“ etc. Cercetări serioase în această materie vor aduce numeroase alte exemple de similitudini teoretice sau atitudini asemănătoare. În România şi în anumite cercuri de „românişti“, sensul „protocronismului“ a fost răstălmăcit în mod interesat, atribuindu-i-se origini şi conotaţii politice dar şi complicităţi pe care, însă, nu le-a avut şi, deci, nu se pot dovedi. Cei care l-au falsificat au amestecat în mod voit – deşi grosolan – teme ce privesc, de fapt, >>>continuarea aici>>>>>

TIPOLOGIA PRIGONITORULUI: “PROTOTIPUL GOGU RĂDULESCU”

Septembrie 22, 2007

Putini sunt cei care stiu – sau isi mai amintesc – ca oficializarea prigoanei impotriva “protocronismului” s-a produs in anul 1988 , prin articolul de denunt semnat de GOGU RADULESCU in publicatia (astazi considerata complet gresit ca fiind de “rezistenta”) “ROMANIA LITERARA”. Articolul, scris in maniera clasica a demascarilor din “Scanteia “anilor 50 , a produs un puternic efect in epoca si a statornicit ideea ca aceasta idee culturala ar fi periculoasa si trebuie inlaturata. Aceiasi viziune exista si in cercurile “ocultei ” care controla Romania la acea data (si care a iesit la suprafata odata cu 1990) iar “manifestul anti-protocronist “semnat de batranul agitator al Kominternului a dat semnalul “precursor” ca ideologia kominternista a biruit si s-a instalat la toate parghiile de comanda, atunci ca si astazi.
DOSARUL ACESTUI MANIFEST VA FI PUBLICAT IN CURAND IN ACEASTA PUBLICATIE ,ALATURI SI DE RASPUNSURILE CELOR INCRIMINATI CARE ,IN EPOCA , NU AU PUTUT SA PUBLICE OPINIILE LOR IN ROMANIA, FIIND SUPUSI CENZURII.
Despre GOGU RADULESCU si cercul lui nociv de propagandisti ,alcatuit din vechi membri al kominternului si Nomenklaturii (si fiii,nepotii,nurorile ,ginerii si cumetrii lor )ramasi cu privilegii dar fara “functii “,s-a vorbit foarte putin in perioada recenta, >>>>>continuarea aici>>>>>

CONTRIBUŢII TEORETICE DE AZI – THEODOR CODREANU: “EDGAR PAPU ŞI MINORATUL CULTURII ROMÂNEŞTI”

Septembrie 22, 2007

Într-un tratat colectiv de istorie cu titlu inadecvat, Dennis Deletant, autor al capitolului despre România comunistă (1947-1989), influenţat, probabil, de scrieri puternic ideologizate, partizane, emite ipoteza neargumentată că ideologia oficială a comunismului românesc, sub Ceauşescu, a fost… protocronismul. Teza e cu atât mai ciudată, cu cât teoria protocronismului a făcut oarecare vâlvă abia după 1977, an în care Edgar Papu şi-a publicat cartea Din clasicii noştri. Şi oare cum putea o teorie despre clasici, cu tentă pur comparatistă, să devină ideologie oficială a unui regim comunist? În presupunerile lui Dennis Deletant, beneficiar al unor informaţii uneori precare (de exemplu, Cassian Maria Spiridon ar fi, în bănuielile domniei sale, o… poetă din Iaşi, care a avut un oarece rol în mişcarea revoluţionară pretimişoreană), protocronismul s-ar funda pe „negarea influenţelor externe în cultura românească”. Mai mult de atât, din 1977 încolo nici un om de cultură n-ar mai fi fost promovat în funcţii, n-ar mai fi primit premii şi n-ar mai fi avut influenţă culturală dacă nu îmbrăţişa protocronismul, devenit „o bază de avansare şi de influenţă în cadrul lumii literare”, pe când toţi cei care n-au aderat la protocronism au fost supuşi prigoanei, „depistaţi” şi vânaţi „fără dificultate”. (Cf. Mihai Bărbulescu, Dennis Deletant, Keith Hitchins, Şerban Papacostea, Pompiliu Teodor, Istoria României, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1998, p. 542). E de mirare că n-au înfundat şi puşcăriile comuniste, cum i s-a întâmplat, în schimb, lui Edgar Papu în 1961, când a fost arestat şi condamnat la opt ani pentru acuzaţia de „complot antistatal şi înaltă trădare”, confiscându-i-se şi averea. Nici nu-ţi vine să crezi cum de a putut blândul şi urbanul savant să pună în pericol statul comunist! Mi-am amintit de toate acestea citind interviurile lui Edgar Papu, adunate în volum prin grija lui Ilie Rad şi a lui Graţian Cormoş, la Editura Limes din Cluj-Napoca (2005). Norocul nostru că >>>>>Theodor Codreanu>>>>>

ARHIVE REGĂSITE: EDGAR PAPU, “PĂRINTELE PROTOCRONISMULUI LITERAR”

Septembrie 22, 2007

PROLOG CĂTRE VIITOR
Către sfîrşit de veac
Secolele au şi ele vîrsta lor, asemenea unor organisme vii, care se nasc, cresc, îmbătrînesc şi mor. Orice veac, cînd vede întreaga sa viaţă dinainte, începe cu mari promisiuni şi speranţe, cu aspiraţii de expansiune a spiritului, cu entuziasm juvenil. Dimpotrivă, către miezul şi, mai cu seamă către sfîrşitul său, conştiinţele apar mai aşezate, mai lucide, mai trecute bătrîneşte prin varii experienţe şi, deci, mai reflectate. Aş crede că pe mai multe planuri s-ar arăta valabilă o asemenea vedere. N-am avut, însă, prilejul şi nici răgazul să verific acest fapt decît în domeniul creaţiei literare. Voi folosi cîteva ilustrări.
În plină Renaştere, începutul secolului al XVI-lea se vede dominat de veselia colorată a lui Ariosto sau, puţin după aceea, de rîsul pantagruelic şi de exuberanţa verbală a lui Rabelais. Sfîrşeşte, însă, cu reprimarea unor asemenea izbucniri, aşa cum arată, bunăoară, cumpăna sceptică a lui Montaigne şi interiorizata melancolie a lui Tasso. Secolul al XVII-lea începe cu fantezia, adesea cu fantasmagoria barocă, şi se încheie cu ponderea clasică. Dar chiar şi înlăuntrul clasicismului se deosebesc incipientele elanuri generoase ale lui Corneille de matura luciditate analitică a lui Racine, care moare aproape odată cu secolul (1699). Veacul al XVIII-lea debutează cu optimismul ideologic iluminist şi expiră cu grava reticenţă neoclasică (André Chénier) şi mai ales neoumanistă (Goethe din faza sa finiseculară, cu Ifigenia, cu Elegiile romane, cu Hermann şi Dorothea). Secolul al XIX-lea se dezlănţuie la >>>>>continuarea aici>>>>>

PRECURSORI ROMÂNI – UN DOCUMENTAR “ALTERMEDIA”

Septembrie 22, 2007

CINCI MARI ROMANI , CINCI DESTINE DE TALIE MONDIALA , IN CINCI MINI – BIOGRAFII
Preluam, cu acordul „ALTERMEDIA” acest admirabil documentar publicat in 2006 si alcatuit prin efortul unor tineri care, cautandu-si radacinile, au descoperit ca avem si noi dreptul la creatie dar si la recunoasterea ei, atunci cand exista.

_______________________________________
Iata ce va propune „Altermedia”, in eforturile sale de popularizare a valorilor autohtone. Un demers firesc, rezultat dintr-o pornire launtrica, dar si din dorinta de a protesta fata de campaniile defaimatoare prin care unii „intelectuali de vreme noua” se straduiesc sa ne faca sa ne simtim umili, marunti si cu constiinta incarcata de „tarele trecutului” pentru a nu emite prea multe pretentii la noii Stapani ai Europei. Spre exemplu, presedintele Institutului Cultural Roman, H. R. Patapievici, a ajuns in aceasta inalta demnitate publica dupa ce (sau ca rasplata pentru ca…) afirma: „radiografia plaiului mioritic este ca al fecalei: o umbra fara schelet, o inima ca un cur” si ca „Toata istoria, mereu, peste noi a urinat cine a vrut. Cind ne-au lasat romanii… ne-au luat la urina slavii… apoi ne-au urinat la gard turcii: era sa ne inecam… apoi ne-au luat la urina rusii…. acum insa, inovatie… urineaza si unii romani peste romani… valea plingerii a fost transformata de romani pentru romani in valea urinei corosive…” (vezi volumul „Politice”). Asa a inteles viitorul presedinte al I.C.R., sa rasplateasca pe cei in mijlocul caruia s-a nascut si a trait! E vremea sa-i replicam cu tarie lui Patapievici si celor ca el. >>>>>continuarea aici>>>>>

PRECURSORI ROMÂNI – NICOLAE PAULESCU – „INSULINA, O DESCOPERIRE ROMÂNEASCĂ FURATĂ”

Septembrie 22, 2007

Motto: “În ce mă priveşte, eu afirm sus şi tare că sunt tot atât de sigur de existenţa sufletului, cât de oricare alt adevăr dovedit de ştiinţa experimentală. Şi nu este vorba aici de o simplă convingere, ci de o credinţă adâncă, dobândită în mod ştiinţific.” (N. Paulescu)
ORI DE CATE ori incercam sa ne reprezentam un popor o facem prin reprezentantii sai cei mai de seama. Cine sunt romanii? Cum au contribuit ei la evolutia omenirii? Acestea sunt intrebari firesti ale celor care vor sa ne cunoasca cu adevarat. Din pacate, tocmai calitatea de a fi romani i-a impiedicat pe multi dintre mari nostri oameni de cultura si stiinta de a accede la “recunoastere internationala”. Aceasta “piedica” nu este insa una intamplatoare, pentru ca, sa nu uitam, orice descoperire stiintifica aduce cu sine uriase castiguri banesti.
Este si cazul lui Nicolae Paulescu (1869-1931), romanul care a decoperit pentru prima data insulina, utilizata in tratarea diabetului. Descoperirea sa a salvat milioane de vieti. Enciclopediile ii prezinta insa, la acest capitol, pe doi “eroi canadieni” Frederick Banting si Charles Best care, in 1922, aveau sa primeasca Premiul Nobel, in dauna lui Paulescu. Cei 30 de ani de munca si staruinta in laborator ai profesorului au fost furati de cei
>>>>>continuarea aici>>>>>

PRECURSORI ROMÂNI – NICOLAE TESLA – „UN ROMÂN VENIT DIN ALT SPAŢIU”

Septembrie 22, 2007

Motto: “Pământul este de fapt viu, având vibraţii electrice” (Nikola Tesla)
MARELE SAVANT Nicolae Tesla (Nikola Tesla, 1856-1943), considerat de canalul Discovery ca fiind unul dintre „cei mai mari 100 de americani”, este geniul sub care stă dezvoltarea actuală a omenirii. El a fost un mare vizionar, multe din ideile sale nefiind înţelese nici astăzi şi constituind o permanentă sursă de dispută între marile puteri.
Ciudatele schimbări de climă şi cutremure care s-au constatat în ultima vreme sunt considerate rezultatul unor aparate care au la bază descoperirile acestui mare inventator. Tesla a ajuns la concluzia că vremea ar putea fi controlată cu ajutorul energiei electrice. In primavara lui 1898, Tesla demonstreaza public dirijarea prin radio, la mare distanta, a unui vas fara echipaj. De numele său se leagă celebrul experiment Philadelphya şi primul contact cu alte civilizaţii, savantul recepţionând din spaţiu un semnal radio repetat. Pentru această descoperire a fost ridiculizat de contemporani.
Tot lui îi datorăm şi primul sistem de comunicaţie
wireless, primii roboţi, prima telecomandă, ideea de vehicul cu decolare verticală ş.a. Tesla a propus o schemă care arăta ca un science-fiction: un sistem global de comunicaţii fără fir pentru a transmite mesaje telefonice dincolo de ocean; pentru a transmite >>>>>cotinuarea aici>>>>>

PRECURSORI ROMÂNI – GOGU CONSTANTINESCU ŞI SONICITATEA

Septembrie 22, 2007

Diana Iane, Altermedia (http://ro.altermedia.info )
INVENTATOR AL unei noi ştiinţe – sonicitatea, Gogu Constantinescu este considerat pe drept cuvânt savantul fără de care Aviaţia britanică nu ar fi putut obţine supremaţia aeriană asupra nemţilor, în Primul Război Mondial. Întâia aplicaţie a sonicităţii pe care a realizat-o românul a fost “mitraliera sonică” – a carei cadenţă de tragere era sincronizată cu rotaţia elicei – montată pe avioanele de luptă. Dar aceasta este doar o mică parte din contribuţia lui Gogu Constantinescu la ştiinţa modernă. Teoria sonicităţii – transmiterea de energie prin intermediul vibraţiilor – a luat naştere prin stabilirea unei legături între muzică şi fizică, demonstrând că muzica poate fi transpusă în formule matematice. Inventator prolific, cu peste 130 de brevete, munca lui Constantinescu este astăzi, după aproape un secol, redescoperită de cercetătorii care încearcă tratarea cancerului şi a altor boli grave prin intermediul vibraţiilor.

Momente din viaţa unui mare inventator

Fiul unui mare profesor de matematică şi iubitor de muzică şi al unei mame de origină alsaciană, refugiată la Timişoara, Gogu Constantinescu s-a născut la Craiova, la 4 octombrie 1881. Bunicul din partea mamei era inginer. De la aceştia, tânărul a moştenit talentul pentru matematică, muzică şi inginerie. Pe toată durata copilăriei şi a adolescenţei, s-a dovedit un spirit extrem de inventiv, abil şi precoce. În vremea liceului, şi-a transformat camera într-un adevărat laborator pentru experimente fizico-chimice.
Astfel, aici au prins viaţă o lampă electrică cu mercur, acumulatori şi baterii, diverse motoare. Tot în perioada adolescenţei a conceput un calculator, bazat pe un sistem mecanic, care putea realiza calcule cu până la 30 de cifre. Câteva rotiţe se învârteau în jurul unei manivele. Ideea de la care a pornit era…să-şi ajute sora să se se descurce mai bine la matematică. >>>>>continuarea aici>>>>>

PRECURSORI ROMÂNI – HENRI COANDĂ

Septembrie 22, 2007

Diana Iane, Altermedia (http://ro.altermedia.info )
“Ce noroc ar avea omenirea dacă ar exista multe naţii care să-i fi adus, faţă de numărul de locuitori, atât cât i-a adus naţia română în ultimii 120 de ani” (Henri Coandă)
Născut în epoca în care oamenii abia se desprindeau de pământ, inventatorul român avea să deschidă epoca vitezelor cu un prim zbor al avionului cu reacţie. Dar contribuţia sa nu înseamnă numai atât. De la turbopropulsor şi farfurie zburătoare la cuptoare solare şi trenuri aeriene, Coandă a ţintit mereu spre viitor. Se gândea chiar la un cosmoavion, cu 300 de locuri, care să poarte oamenii în spaţiile galactice. Descoperirea care a suscitat însă cel mai mult minţile oamenilor a fost însă aşa-numita farfurie zburătoare, pe care oamenii au văzut-o adesea pe cerul nopţii. Să nu uităm că un alt român, Nicolae Tesla, imaginase un dispozitiv de zbor asemănător, care să înlocuiască automobilul personal. Coborâţi din spaţiul şi timpul viitorului, viziunile lor nu au fost integrate nici la aproape un secol în viaţa oamenilor. Fructificarea lor s-a făcut exclusiv în scopuri militare şi de cercetare. >>>>>continuarea aici>>>>>

PRECURSORI ROMÂNI – TRAIAN VUIA

Septembrie 22, 2007

TRAIAN VUIA, UN AVOCAT DEVENIT ZBURĂTOR TEMERAR
Diana Iane, Altermedia (http://ro.altermedia.info )
“Eu nu am căutat niciodată gloria, fiindcă ştiu că gloria pierde adesea pe om. Eu nu lucrez pentru
gloria mea personală ci lucrez pentru gloria geniului uman. Ce importanţă are cine a făcut aceste lucruri, important este că ele există.” (Traian Vuia)
TRAIAN VUIA a venit pe lume în vara anului 1872, la 17/29 august, în localitatea Surducu Mic, din Judeţul Timiş. Astăzi, localitatea îi poartă în semn de recunoştinţă numele. Surducu Mic face parte din Banat, dar la acea vreme regiunea Banatului se afla sub stăpânire austro-ungară. Din acest motiv, Vuia a fost considerat mult timp ca fiind de origine maghiară sau austriacă. Între 1884-1892 Traian Vuia s-a aflat la Lugoj, unde a urmat studiile liceale. În această perioadă a construit mai multe modele de aparate de zbor de tipul zmeelor. Dupa ce a trecut examenul de bacalaureat, în anul 1892, Traian Vuia a plecat la Budapesta. S-a înscris la Politehnică, dar veniturile pe care le avea nu i-au permis să urmeze decât Facultatea de Drept. >>>>>continuarea aici>>>>>

CE SE ŞTIE ASTĂZI DESPRE “PROTOCRONISM”? O DEZBATERE NECESARĂ

Septembrie 22, 2007

CARTI IN PREGATIRE Gratian Cormos , tanar universitar de la Cluj – Napoca, ne trimite urmatorul documentar privind o carte despre „protocronism”, o importanta idee culturala romaneasca satanizata permanent de cei ce nu doresc ca si romanii sa fie emitatori de substanta culturala universala.Publicam acest prospect al unui volum posibil si cu intentia de a re-deschide o dezbatere privitoare la „protocronism”. Incepem prin a intreba: „Ce se stie, astazi, dupa ani de dispret si deriziune,despre dezbaterea purtata pasional,in anii 80, pe tema protocronismului”?

Puteti raspunde la adresa protocronism@gmail.com
_______________
SE PREGATESTE O
CARTE DESPRE PROTOCRONISM Volumul de fata are urmatorul scop: DE A COLECTA OPINIILE CONTEMPORANILOR MEI DESPRE PROTOCRONISMUL ROMANESC (acum la distanta de 30 de ani, cand lucrurile s-au sedimentat si se poate face o analiza obiectiva).Am inclus pe lista: 1. simpatizanti ai ideii de protocronism 2. adversari ai ideii (in disputele din epoca sau mai apropiate de noi) 3. precum si critici literari si scriitori neutri, dar care au un cuvant de spus despre orice: >>>>>continuarea aici>>>>>

PROTOCRONISMUL LITERAR – DOCUMENTE NOI: ARTUR SILVESTRI – “FABULA CĂII SINGURATICE”, 2005

Septembrie 22, 2007

Elemente de „istorie culturală apocrifă“
Către sfîrşitul anului 2004, m-am gîndit să adun mai multe cercetări alcătuite cu multă vreme în urmă şi, astfel, să constitui un fel de prolegomenă la nişte posibile „elemente de istorie culturală apocrifă“. Rostul acestei întreprinderi nu era acela de a completa cu încă un titlu o bibliografie savantă care este suficient de reprezentativă ci mai degrabă să arăt un mod de a vedea misterul supravieţuirii unor culturi care, într-o lume ce ar putea să devină, mîine, dezgustător de uniformă, afirmă încă dreptul la diversitate, răspunsul autohton, interogaţia specifică. Prin natura preocupărilor mele preponderente, era inevitabil să expun aici „cazul românesc“ dar, în acelaşi timp, mi-am dat seama că acesta ar putea deveni un model şi un exemplu de metodă posibilă cînd se studiază orice cultură din „Tiers-Monde“. Astfel încît, mutatis mutandi, aceste principii pot fi inteligibile şi, poate, ajută la constituirea unor soluţii posibile deopotrivă la Bucureşti, Montevideo, Tunis ori Delhi, adică oriunde mecanismele evocate aici se regăsesc în diferite proporţii.
Studiile care formează acea mică sinteză de istorie culturală au fost scrise şi publicate între 1984 şi 1989, în limba franceză, în România şi descriu cîteva „ore astrale“ de literatură la Dunărea de Jos („protoromânii“, „Renaşterea isihastă“ a veacului XIV, „Brâncovenismul“ literar şi „începutul Reconquistei“ profetice). Ele constituie fragmente dintr-o cercetare de dimensiuni mai mari, dar, în sine, au o anumită autonomie şi o existenţă >>>>>Artur Silvestri>>>>>

TEME PROHIBITE SAU DISPREŢUITE: “LITERATURA STRĂROMÂNĂ”

Septembrie 22, 2007

IOAN G.COMAN

LITERATURA PATRISTICĂ DE LA DUNĂREA DE JOS, DIN SEC. IV-VI, CA GENEZĂ A LITERATURII ŞI CULTURII DACO-ROMANE ŞI ROMÂNE

Un număr de autori de la Dunărea de Jos, în frunte cu Ioan Cassian, Dionisie cel Mic (Exiguus), Ioan Maxenţiu, Petru ş.a., au lăsat opere scrise în limba latină, marcînd începutul unei lumi şi literaturi noi. Aceste opere exprimă procesul de formare al spiritualităţii daco-romane şi au constituit obiectul lucrării noastre Scriitori bisericeşti din perioada străromână (Bucureşti, 1979), obiect confirmat, în mare măsură de epigrafie şi arheologie. Aceşti scriitori reprezintă începutul unei vieţi şi lumi noi pe teritoriul locuit azi de români, în străvechea Scythio-Minor (Dobrogea) şi Dacia. Semnalăm că toţi aceşti scriitori apar după retragerea trupelor de către Aurelian în 271-275, fapt ce confirmă din plin continuitatea noastră aici.

Am aplicat calificativul de „străromâni” şi secolelor IV-VI, în care se poate vorbi de o populaţie cu caracteristici de limbă, gîndire şi forme de manifestare diferite atît de acelea ale romanilor, cît şi de acelea ale geto-dacilor.

Cartea a fost scrisă cu gîndul de a lămuri: ce elemente de spiritualitate au putut oferi scriitorii patristici de la Dunărea de Jos procesului istoric daco-roman de formare a poporului român. Aceste elemente au fost substanţiale şi decisive pentru evoluţia ulterioară a strămoşilor noştri într-un popor nou, poporul român, popor care la venirea slavilor, în secolul VII, era deja format, >>>>>continuarea aici>>>>>

TEME PROHIBITE SAU DISPREŢUITE: VECHIUL SCRIS AUTOHTON

Septembrie 22, 2007

VECHIUL SCRIS AUTOHTON
OARE S-A DESCOPERIT, INTR-ADEVAR, ALFABETUL TRACIC ?
De la Paris, dl. Dan Culcer, unul dintre  carturarii romani de azi , ne trimite un extras dintr-un comentariu de presa privitor la scrierile vechi, care poate sa ne intereseze si pe noi. Il reproducem aici:
“Bulgarii au descifrat alfabetul trac”: >>> citeşte articolul aici >>>
” O placa datand din vremea civilizatiilor mesopotamiene si care a fost descoperita in urma unor sapaturi arheologice facute in Bulgaria a fost utilizata pentru descifrarea scrisului vechilor traci. Profesorul de origine bulgara Stefan Guide, care s-a stabilit in Statele Unite si este specialist in lingvistica si criptografie, a fost cel care a reusit sa decodifice alfabetul trac. Potrivit lui Guide, cu ajutorul alfabetului decodificat au putut fi identificati termeni precum “Thracia” si “teritoriul Thraciei”. Alfabetul utilizat de vechii traci se pare ca a aparut cu sapte secole inainte de Hristos, inaintea civilizatiilor egiptene si sumeriene. Semne ale unui alfabet >>>>>>>

IZVOARELE ASTUPATE: MĂRTURII DE MARE PREŢ PENTRU ISTORIA NOASTRĂ, IGNORATE SAU UITATE

Septembrie 22, 2007

Publicam aici cateva semnalari ale eminentei cercetatoare Aurora Petan privind „izvoare” istoriografice de importanta speciala pentru noi, izvoare ignorate sau uitate, in orice caz neglijate de autoritati;in spiritul actiunii noastre,atragem atentia asupra acestei tematici si asteptam puncte de vedere alaturi de initiative concrete, pe care, la randul nostru, le vom propune.
––––––––––
As vrea sa va semnalez pe scurt cateva documente de mare pret, inedite.
– La Vatican, Biblioteca Apostolica, colectia” Vaticani Latini”, sub nr. 6029 exista un manuscris pe pergament din anul 1475, intitulat „Historia de bellis Gothorum” (Istoria despre razboaiele getilor), scris de Nicolo di Modrusa (= Nicolo Modrussiense, Nicholas Machinensis, Nicola Modruski, Nicolo di Cattaro). Autorul a fost episcop de Modrusa si nuntiu papal la Buda în vremea lui Pius al II-lea. L-a cunoscut pe Vlad Tepes in vremea prizonieratului aceluia la curtea corvinestilor si, impresionat de personalitatea lui, a strans informatii cu privire la români si la stramosii lor si a scris această carte. Manuscrisul a fost vazut si utilizat de Radu Florescu pentru monografia sa „In search of Dracula”, care a folosit doar informatiile cu privire la Tepes. Este scris in latina si cuprinde o multime de harti cu privire la raspandirea românilor în vremurile vechi, precum si multe informatii despre daci, culese din documentele vremii (documente care s-ar putea sa nu fi ajuns pana la noi). Eu nu am ajuns la Vatican, informatiile sunt culese din diverse surse, insa documentul este accesibil oricui are permis de acces la sectia manuscrise a bibliotecii, iar contra cost se pot
>>>continuarea aici >>>

 

TEME PROHIBITE SAU DISPREŢUITE: „LITERATURA STRĂROMÂNA” – Nestor Vornicescu – „Prolegomene la istoria străveche a literaturii noastre”

Septembrie 22, 2007

Problemă funciar necesară, deci de neeludat, pentru istoria culturii româneşti, preliminariile, antecedentele directe ale acestei culturi, etapa sa „străveche”, au constituit şi constituie un pasionant subiect de cercetare, aparent arid prin aspectele sale greu de defrişat, dar un subiect care se prezintă cu un bilanţ pozitiv şi încurajator în ceea ce priveşte raportul între ipoteze şi elucidări.
În rezolvarea ecuaţiei celor doi termeni – ipoteze şi elucidări –, este bine stabilită, recunoscută, însemnătatea aportului studiilor interdisciplinare, cu deosebire pentru un avans cert în explicarea unor probleme – spaţii albe într-un domeniu ori altul al culturii umane în general sau al culturii unui anumit popor. Astfel, aplicarea acestei metode de studiu, a principiului inductiv, a celui deductiv, a celui al analogiei, au putut conduce la remarcabile şi redutabile concluzii, privind locul specific al poporului nostru în spaţiul romanităţii orientale şi între popoarele europene.
Pe cît de pasionantă, pe atît de temeinic şi prudent abordată, cercetarea etapei vechi şi a celei „străvechi” a culturii noastre scrise implică premise multiple, între care, în mod firesc, mai întîi latinitatea carpato-balcanică a poporului nostru, etnogeneza sa implicînd elementul dac şi cel roman, dar şi influenţe inerente preromane şi orientale.
Date documentare certe, teze argumentate, ne demonstrează că zorii literaturii noastre s-au ivit în secolele IV-VI.
Atestări incontestabile din această epocă ne confirmă prezenţa unor scriitori şi a unor scrieri care au contribuit în chip specific la structurarea fizionomiei spirituale a fiinţei româneşti. Scrieri cu un conţinut profund, exprimînd spiritualitatea locului şi a epocii, mai ales cu conţinut sapienţial şi moral, au constituit această contribuţie la modelarea profilului lăuntric al poporului nostru.
În chip firesc, scriitorii străromâni şi-au redactat textele în limba latină – aşa cum s-au întîmplat lucrurile dintru început, dar şi mai tîrziu, în istoria literaturilor franceză, italiană, chiar şi germană. Este explicabilă şi existenţa unor scrieri în limba greacă, de altfel cum vor fi şi mai tîrziu, în Evul Mediu, cum şi în limba slavonă după secolul X, dar şi în alte limbi. Este, cu un coeficient important, plauzibilă ipoteza despre existenţa, după secolele VI-VII, a unor traduceri în protoromână, înainte de apariţia scrisului cirilic, ipoteză cu atît mai plauzibilă pentru texte mai succinte, cum ar fi: Te Deum laudamus, Cuvîntul hrisostomic pascal, Simbolul Quicumque – numit şi „Atanasian” – şi altele.>continuarea aici >>>

TABLOU DE IPOTEZE ÎNCĂ NEVERIFICATE – “INGINERUL PANCULESCU – INSPIRATORUL LUI EIFFEL?”

Septembrie 22, 2007

Putini sint cei care stiu ca simbolul Parisului, celebrul Turn Eiffel, a fost realizat dupa o tehnologie descoperita in Romania de proiectantul si constructorul Gustave Eiffel, care a importat-o de la noi.
Dupa ce a absolvit cursurile Politehnicii din Zürich, inginerul Gheorghe Panculescu ajunge sa lucreze in cadrul companiei Eiffel, la recomandarea marelui scriitor Vasile Alecsandri. In 1878, Panculescu revine in tara pentru a construi calea ferata Bucuresti-Predeal. In acea perioada, inginerul inventeaza un sistem de imbinare a traverselor de cale ferata, care avea sa revolutioneze constructiile metalice. Astfel, datorita metodei de montare a sinei pe traverse in afara spatiului caii ferate, Panculescu a reusit sa termine lucrarea concesionata in mai putin de un an, desi termenul era de aproape cinci ani.
>>>>>continuarea aici>>>>>

TABLOU DE IPOTEZE ÎNCĂ NEVERIFICATE – “ROMÂNI CELEBRI.. DAR NECUNOSCUŢI ÎNCĂ”

Septembrie 22, 2007

Putem observa cu stupoare cum chiar unii români afirmă despre locuitorii acestei ţări că ar fi doar nişte „barbari” încă de pe vremea dacilor, care n‑ar fi ştiut nici măcar să scrie (cum prezintă în unele articole „Academia Caţavencu”) şi că românii sunt şi acum „codaşii Europei”! Astfel de afirmaţii pot fi semne de incultură crasă sau, de cele mai multe ori, de rea‑voinţă, ce apare ca un rezultat al oportunismului unor ziarişti care nu urmăresc altceva decât banii care vin din Vest sau de la Est. Şi pentru că autorii celui mai popular dicţionar occidental ‑ Larousse ‑ nu vorbesc deloc de români ca naţiune importantă pentru dezvoltarea civilizaţiei umane, vom prezenta o serie de inventatori de marcă originari din România, sau personalităţi mondiale de primă mărime care aparţin acestui neam, dar care din păcate nu sunt cunoscuţi, deoarece se pare că mass‑media românească este mult mai preocupată de cazuri stupide care nu au nici o valoare umană şi naţională.
* Rachetele expediate de la Cape Kennedy şi aripile „Delta” au fost inventate la Sibiu încă din 1555! Onest, Robert Charroux a semnalat acest eveniment, cu toate amănuntele necesare şi cu o firească uimire că „istoria oficială” a „reuşit” să‑l neglijeze… Racheta spaţială cu trei etaje de carburant solid („model Cape Kennedy“) a fost inventată în 1529 şi trimisă în spaţiu cu succes în 1555, în prezenţa a mii de spectatori. Performer: Conrad Haas, şeful Depozitului de Artilerie de la Sibiu (1550‑1570). Această informaţie şi
>>>>>continuarea aici>>>>>